Cercei si bratara din margele de sticla, cristale multifatetate si bile metalice decorative.
Pret/Preis: 7 Euro
Margelele rosii ma duc, intr-adevar, cu gandul la picaturi de vin rubiniu. Si la calavia pe care o mancam cu totii, chiar si copiii, la tara, ori de cate ori cineva din vecini facea paine calda - bucati mari de paine erau puse intr-un castron si, dupa ce se adauga zahar, totul era stropit sau chiar inecat in vin rosu. Arome pierdute...
Dar despre altceva voiam sa va vorbesc. Despre botez. Acum cateva zile am luat de la intrarea intr-un magazin un pliant din acelea pe care le gasesti pe toate drumurile. Imi umplu mereu rucsacul cu ele dar rareori imi fac timp sa le si citesc. Pe asta l-am citit pentru ca m-am trezit in metrou, la drum lung, fara carte, fara MP3, fara insotitor. Mi-a luat doar cateva minute. Se refera la o initiativa care mi se pare demna de laudat si care m-a umplut de avant: ne indeamna sa devenim nasi ai unor copii aflati in tari sarace din Africa, Asia si America de Sud. Totul e explicat nemteste, pas cu pas, exact si riguros: completezi un formular simplu prin care anunti ca vrei sa fii nasul unul copil (poti specifica daca preferi un fin sau o fina) dintr-o anumita tara si te angajezi sa donezi cate 83 de centi pe zi, adica 25 de euro pe luna. Ei precizeaza ca poti opri oricand donatiile, fara sa dai explicatii, fara sa te intrebe cineva ceva. Nimeni nu te obliga la nimic. Dar ce inseamna 25 de euro pe luna in Germania? Cinci pachete de tigari. Sau o tura in supermarketul de la colt. Sau o iesire scurta intr-un bar... Daca te gandesti ca un copil din Nicaragua, Senegal sau India isi poate acoperi cu banii astia cam toate nevoile, nu mai ai nici un motiv sa stai pe ganduri. In plus, proiectul iti permite sa pastrezi legatura cu finul tau, poti chiar sa-l vizitezi. Iar asociatia organizatoare - Plan (www.plan.de) - se angajeaza sa-ti trimita periodic rapoarte detaliate despre modul in care au fost cheltuiti banii tai, iar anual cate un album cu fotografii recente ale copilului si relatari despre viata acestuia. La sediul asociatiei exista si o echipa de specialisti care pot raspunde la orice intrebare legata de acest proiect, dar si de altele, la fel de interesante (cum ar fi Sinnvoll schenken).
Bineinteles ca ma intreb de ce nu aflam si din Romania despre astfel de proiecte. Avem si noi multi, foarte multi oameni cu bani care ar putea sa faca mult mai mult decat sa dea cate 25 de euro pe luna. Si, mai bine, decat sa ii ajutam pe altii, de ce sa nu-i ajutam pe ai nostri? De ce nu scoatem in fata astfel de initiative, il loc sa umplem ziarele cu barfe si stiri mondene de toata jena? Avem atatia copii saraci care ar avea nevoie de bani ca sa invete, sa-si ingrijeasca sanatatea sau pur si simplu sa manance!
Imi promit ca din vara sa devin si eu nasa unei fetite care sa fie de aceeasi varsta cu fiica mea. Nu stiu din ce tara. O sa ma mai gandesc, o sa ma informez. Si o sa va tin la curent.
Pret/Preis: 7 Euro
Margelele rosii ma duc, intr-adevar, cu gandul la picaturi de vin rubiniu. Si la calavia pe care o mancam cu totii, chiar si copiii, la tara, ori de cate ori cineva din vecini facea paine calda - bucati mari de paine erau puse intr-un castron si, dupa ce se adauga zahar, totul era stropit sau chiar inecat in vin rosu. Arome pierdute...
Dar despre altceva voiam sa va vorbesc. Despre botez. Acum cateva zile am luat de la intrarea intr-un magazin un pliant din acelea pe care le gasesti pe toate drumurile. Imi umplu mereu rucsacul cu ele dar rareori imi fac timp sa le si citesc. Pe asta l-am citit pentru ca m-am trezit in metrou, la drum lung, fara carte, fara MP3, fara insotitor. Mi-a luat doar cateva minute. Se refera la o initiativa care mi se pare demna de laudat si care m-a umplut de avant: ne indeamna sa devenim nasi ai unor copii aflati in tari sarace din Africa, Asia si America de Sud. Totul e explicat nemteste, pas cu pas, exact si riguros: completezi un formular simplu prin care anunti ca vrei sa fii nasul unul copil (poti specifica daca preferi un fin sau o fina) dintr-o anumita tara si te angajezi sa donezi cate 83 de centi pe zi, adica 25 de euro pe luna. Ei precizeaza ca poti opri oricand donatiile, fara sa dai explicatii, fara sa te intrebe cineva ceva. Nimeni nu te obliga la nimic. Dar ce inseamna 25 de euro pe luna in Germania? Cinci pachete de tigari. Sau o tura in supermarketul de la colt. Sau o iesire scurta intr-un bar... Daca te gandesti ca un copil din Nicaragua, Senegal sau India isi poate acoperi cu banii astia cam toate nevoile, nu mai ai nici un motiv sa stai pe ganduri. In plus, proiectul iti permite sa pastrezi legatura cu finul tau, poti chiar sa-l vizitezi. Iar asociatia organizatoare - Plan (www.plan.de) - se angajeaza sa-ti trimita periodic rapoarte detaliate despre modul in care au fost cheltuiti banii tai, iar anual cate un album cu fotografii recente ale copilului si relatari despre viata acestuia. La sediul asociatiei exista si o echipa de specialisti care pot raspunde la orice intrebare legata de acest proiect, dar si de altele, la fel de interesante (cum ar fi Sinnvoll schenken).
Bineinteles ca ma intreb de ce nu aflam si din Romania despre astfel de proiecte. Avem si noi multi, foarte multi oameni cu bani care ar putea sa faca mult mai mult decat sa dea cate 25 de euro pe luna. Si, mai bine, decat sa ii ajutam pe altii, de ce sa nu-i ajutam pe ai nostri? De ce nu scoatem in fata astfel de initiative, il loc sa umplem ziarele cu barfe si stiri mondene de toata jena? Avem atatia copii saraci care ar avea nevoie de bani ca sa invete, sa-si ingrijeasca sanatatea sau pur si simplu sa manance!
Imi promit ca din vara sa devin si eu nasa unei fetite care sa fie de aceeasi varsta cu fiica mea. Nu stiu din ce tara. O sa ma mai gandesc, o sa ma informez. Si o sa va tin la curent.
Posts
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen