Revenire

Am avut probleme cu blogul, am fost atacata de virusi si cum deschideam pagina, cum incepea sa urle antivirusul. Nu ma pricep deloc la astfel de probleme, nu stiam nici macar cui sa-i cer ajutorul dar, cu chiu cu vai, am reusit sa rezolv. Si-acum beneficiez de un alt inceput. Las putin margelele de-o parte, ca sa va povestesc despre un articol care mi-a placut, mai ales ca era vorba despre lucruri de care habar n-aveam. Mi l-a aratat Victor intr-o revista Stern de acum aproape o luna. Si am tradus pentru voi, pe scurt si aproximativ. Vorbitorii de limba germana il pot gasi integral in pagina de internet a revistei. Este o scrisoare deschisa adresata grecilor de catre Walter Wüllenweber.

Dragi greci!

Din 1981, de 29 de ani, apartinem aceleiasi familii, a UE. Nici un alt membru al familiei nu a pus, in tot timpul asta, asa de multi bani in pusculita familiei precum noi - adica aproape 200 de miliarde de euro neto. Si niciunul nu a luat de acolo asa de multi bani ca voi, adica aproape 100 de miliarde. (...) Altfel spus, noi, nemtii, am daruit fiecarui grec, de la sugar pana la mosneag, cate 9000 de euro. Pur si simplu. A fost dragut din partea noastra, nu? De bunavoie, nici un popor nu a sprijinit un altul, pana acum, asa de mult timp si asa de grozav. De aceea, voi sunteti cel mai costisitor prieten al nostru.

Cum ne-a mers noua, in toti anii astia, nu v-ati intrebat niciodata. Cred ca nici acum nu ardeti de grija sa aflati care sunt problemele noastre. Dar eu am sa va spun, totusi: strazile noastre sunt pline de gropi precum cele antice pentru ca ne lipsesc banii pentru intretinerea lor. Bibliotecile si piscinele sunt inchise. Multe dintre orasele noastre sting fiecare al doilea bec din iluminatia stradala pentru ca nu mai pot plati factura la curent. Spre deosebire de salariile voastre, ale noastre nu au mai crescut deloc de la adoptarea monedei unice europene... Iar acum ar trebui sa va salvam si pe voi, grecii? Exact grija asta nu ne mai lipsea!
V-ati atras constant neincrederea noastra: in vara va incendiati singuri minunata tara pe care v-a dat-o Dumnezeu. Si-apoi tipati dupa pompierii nostri, pentru ca singuri nu reusiti sa o mai stingeti. Toti vreti sa lucrati la stat dar niciunul nu vreti sa platiti impozite. Daca numai o parte din rapoartele pe care a trebuit sa le citesc in ultima perioada e adevarata, atunci sunteti gata sa munciti numai cand primiti mita. Asta e valabil mai ales in cazul doctorilor si al personalului medical. Deci va inselati intre voi. Asta poate sa nu ne intereseze. Dar ne inselati si pe noi. De multi ani. Si asta nu are cum sa nu ne intereseze.
Primiti subventii de la EU pentru mai multi maslini decat ar putea , practic, sa incapa in tara voastra. Se pare ca va pricepeti la contabilitate caci pentru a indeplini conditiile de stabilitate pentru euro, v-ati falsificat constant si cu mare pricepere registrele, astfel incat Bruxellul nici nu a remarcat. In realitate, nu ati fi meritat euro niciodata. Cu toate astea, de la trecerea la euro, nici macar nu ati incercat sa indepliniti conditiile de stabilitate. Pentru ca economia voastra sa para ca este in crestere, ati folosit, din 2006, o mica scamatorie, inscriind in acte castigurile provenite din spalarea banilor, din traficul de droguri si contrabanda. (...) Dar astea nu merg la infinit, la un moment dat castelul din carti de joc de prabuseste. Momentul acela este acum.
(...) Toate grijile noastre se indreapta acum spre propriul viitor. Doar ca avem ghinion: suntem legati de voi. (...) Din cauza voastra, euro va fi ingenunchiat. Ne ameninta inflatia. Asta inseamna ca ceea de germanii au economisit va avea mereu o valoare tot mai mica. Din cauza voastra. Astfel de ganduri va sunt cu desavarsire straine, caci "a economisi" si "a investi" nu sunt tocmai slabiciunile voastre. Voi preferati sa dati euro din mana. Caci din toata Uniunea Europeana, voi sunteti poporul care isi foloseste cea mai mare parte din bani pentru consum.



(...) Voi faceti ce stiti mai bine: greva. (...) Dragi angajati ai Ministerului Grec de Finante, decat sa iesiti in strada saptamana viitoare, mai bine ocupati-va de impozitele milionarilor vostri care v-au platit regeste pana acum ca sa va uitati in alta parte. Dragi doctori greci, decat sa faceti greva, mai bine ocupati-va de pacientii vostri, fara sa primiti ciubucuri si platindu-va impozitele. Amanati pentru anul viitor comandarea noului Porche, o sa supravietuiti si fara el. Dragi pensionari ai Greciei: cand la noi cineva a muncit intreaga viata, primeste o pensie de 40% din salariul mediu pe care l-a avut. Din punctul asta de vedere, ocupam locul al patrulea de la coada in topul tarilor OCDE. Cine e pe primul loc? Evident, voi! Peste 95% din salariul vostru mediu continua sa va vina ca pensie. Si aici ati apelat iar la cutia cu scamatorii: nu calculati valoarea pensiei dupa salariile din intreaga viata, ci numai dupa salariile din ultimii trei pana la cinci ani de munca. Si de aia se obisnuieste la voi ca angajatorul sa va mareasca serios salariul cand se apropie pensia. Deci din banii cu care v-am sponsorizat in ultimii aproape 30 de ani va acordati pensii mult mai mari decat ne putem permite noi. Dar, dragi pensionari greci, voi sunteti generatia care a cauzat aceasta mizerie. Acum abtineti-va sa mai iesiti in strada, lasati guvernul sa puna la punct planurile de economii.
Si, dragi greci, nu mai spuneti ca politicienii sunt singurii vinovati de ceea ce se intampla. Voi sunteti cei care ati inventat democratia, ar trebui sa stiti ca poporul trebuie sa reactioneze si ca poporul este responsabil. Nu va obliga nimeni sa va eschivati de la plata impozitelor, sa dati mita, sa protestati impotriva oricarei politici convenabile si sa alegeti sa va conduca politicieni corupti. Politicienii sunt populisti. Si fac exact ceea ce le cere poporul.

Bine-ai venit, primavara!/Willkommen Frühling!

Cercei si medalion din margele acrilice si cristale biconice.
Pret/Preis: 6 Euro

Asa zice calendarul: ca e primavara! La Hamburg nu prea poti sa-ti dai seama de asa ceva. Am fost putin pe afara si, in 30 de minute, am mers prin soare, ploaie, apoi ninsoare pentru ca sa ma intorc acasa pe un soare stralucitor. Dar va doresc tuturor o primavara minunata! Cu multe flori, mult soare si multe rasete!

Am zambile!/Ich habe Hyazinthen!

Am cautat jumatate de oras un buchetel de zambile. De cele mai multe ori, aici se vand in ghivece mici, cu tot cu bulb. Eu voiam doar florile pentru ca apoi, dupa ce se trec, nu stiu ce sa fac cu ghivecele si cu bulbii. Nu am unde sa ii pastrez pana in primavara urmatoare. Asa ca prefer sa ii las la florar. Exact cand ma lasasem pagubasa, am vazut in jurnalul de la ZiuaVeche cum Dana a venit in vizita, cu un buchet de zambile. Of, Dana, Dana, ce-mi faci tu mie... Dar Victor nu m-a lasat nici de data asta si, in cele din urma, am gasit in Blankenese o piata in care un florar vesel ne imbia si cu doua-trei buchete de zambile, pe langa muntii de lalele, trandafiri si nenumaratele cosuri cu bulbi infloriti. Pretul? Un euro zambilica! Destul de scump pentru un buzunar romanesc, dar merita!

Pentru ca acum pe birou am cinci zambile care miros asa de fumos incat zambesc tot timpul, inconstient. Acum chiar ca vine primavara. Si asta imi da un chef nestavilit de munca, o bucurie cum de mult nu am mai simtit. Pentru mine, pentru noi, se apropie vremuri fumoase.

Si daca tot am avut timp destul, chef de munca si veselie, am pus mana si am facut si pentru mamicile noastre cate o felicitare de inceput de martie. Dupa cartea Luizei Rosu. A fost distractiv. Poate mai incerc si la urmatoarele ocazii.

Cu vin si paine / Mit Wein und Brot

Cercei si bratara din margele de sticla, cristale multifatetate si bile metalice decorative.
Pret/Preis: 7 Euro

Margelele rosii ma duc, intr-adevar, cu gandul la picaturi de vin rubiniu. Si la calavia pe care o mancam cu totii, chiar si copiii, la tara, ori de cate ori cineva din vecini facea paine calda - bucati mari de paine erau puse intr-un castron si, dupa ce se adauga zahar, totul era stropit sau chiar inecat in vin rosu. Arome pierdute...
Dar despre altceva voiam sa va vorbesc. Despre botez. Acum cateva zile am luat de la intrarea intr-un magazin un pliant din acelea pe care le gasesti pe toate drumurile. Imi umplu mereu rucsacul cu ele dar rareori imi fac timp sa le si citesc. Pe asta l-am citit pentru ca m-am trezit in metrou, la drum lung, fara carte, fara MP3, fara insotitor. Mi-a luat doar cateva minute. Se refera la o initiativa care mi se pare demna de laudat si care m-a umplut de avant: ne indeamna sa devenim nasi ai unor copii aflati in tari sarace din Africa, Asia si America de Sud. Totul e explicat nemteste, pas cu pas, exact si riguros: completezi un formular simplu prin care anunti ca vrei sa fii nasul unul copil (poti specifica daca preferi un fin sau o fina) dintr-o anumita tara si te angajezi sa donezi cate 83 de centi pe zi, adica 25 de euro pe luna. Ei precizeaza ca poti opri oricand donatiile, fara sa dai explicatii, fara sa te intrebe cineva ceva. Nimeni nu te obliga la nimic. Dar ce inseamna 25 de euro pe luna in Germania? Cinci pachete de tigari. Sau o tura in supermarketul de la colt. Sau o iesire scurta intr-un bar... Daca te gandesti ca un copil din Nicaragua, Senegal sau India isi poate acoperi cu banii astia cam toate nevoile, nu mai ai nici un motiv sa stai pe ganduri. In plus, proiectul iti permite sa pastrezi legatura cu finul tau, poti chiar sa-l vizitezi. Iar asociatia organizatoare - Plan (www.plan.de) - se angajeaza sa-ti trimita periodic rapoarte detaliate despre modul in care au fost cheltuiti banii tai, iar anual cate un album cu fotografii recente ale copilului si relatari despre viata acestuia. La sediul asociatiei exista si o echipa de specialisti care pot raspunde la orice intrebare legata de acest proiect, dar si de altele, la fel de interesante (cum ar fi Sinnvoll schenken).


Bineinteles ca ma intreb de ce nu aflam si din Romania despre astfel de proiecte. Avem si noi multi, foarte multi oameni cu bani care ar putea sa faca mult mai mult decat sa dea cate 25 de euro pe luna. Si, mai bine, decat sa ii ajutam pe altii, de ce sa nu-i ajutam pe ai nostri? De ce nu scoatem in fata astfel de initiative, il loc sa umplem ziarele cu barfe si stiri mondene de toata jena? Avem atatia copii saraci care ar avea nevoie de bani ca sa invete, sa-si ingrijeasca sanatatea sau pur si simplu sa manance!
Imi promit ca din vara sa devin si eu nasa unei fetite care sa fie de aceeasi varsta cu fiica mea. Nu stiu din ce tara. O sa ma mai gandesc, o sa ma informez. Si o sa va tin la curent.

O floare intarziata

Cand am decis sa-mi fac un blog, am hotarat si ca in fiecare saptamana o sa postez cel putin o fotografie cu una dintre florile mele. Sau ale orasului... Pana acum nu am reusit sa o fac. Ma supar mereu pe mine ca nu reusesc sa ma organizez mai bine, ca ma las prinsa in tot felul de maruntisuri si ca am ajuns sa fiu uituca si imprastiata. O sa-mi fac un program si poate voi reusi sa-l si respect.

Zapezile tot cad exact cand reusesc si eu sa ma conving ca e deja primavara. Nu e, nici macar la mine in casa nu e inca primavara. Am acum un singur ghiveci mic-mic cu ghiocei. Sunt asa de plapanzi si efemeri ca nici macar nu le-am pus un nume, asa cum fac cu mai toate plantele mele.
Si mai e inflorita la ora asta o gerbera, pe care o cheama - total aiurea - Margareta. Nu e planta de primavara. Dar vine direct dintr-o sera si acolo au pacalit-o ca e deja vara. Este cam sensibila, trebuie ferita de vant si frig. Asa ca sta in coltul cu icoane, langa Sfintii care m-au insotit in toate locurile prin care am fost.

Gerbera Margareta

Pete de soare/Licht Flecken

Cercei din imitatie de chihlimbar si sarma de modelaj argintata.
Pret/Preis: 6,50 Euro

Imi urca din suflet pete aurii, de soare, de lumina, cercuri jucause aparute sub bolta de vita de vie a bunicilor, intr-o dupa amiaza torida, cand toata lumea motaie apasata de caldura. Cate-un zbarnait de aripi minuscule taie zapuseala in doua, propulsand o gaza mica prin mirosul de pamant incins si frunze incalzite. Sturgurii nu-s copti. Sunt acri si de-un verde mat care refuza sa reflecte orice stralucire. Nici nu ii bagam in seama - mancam mai cu drag carceii acrisori care se inalta in cautare de sprijin. Ii jumulim fara mila si ii rontaim in graba, calcand in picioare, la fiecare pas, petele tremuratoare de lumina. Parca nici nu le vedem, nu le inregistram. Pentru mintile noastre de copii ele sunt acolo dintotdeauna si vor ramane pe veci lipite de trotuarul bunicilor. Asa cum si bunicii, alte bucati de lumina, vor ramane mereu in casuta lor, asteptand sa ne vada in poarta, tot mai mari, mai frumosi, mai intelepti. Au pierit toate sub zapezi... Va veni din nou vara, strugurii verzi vor atarna catre pamant, carceii se vor inalta catre cer, iar pe trotuarul bunicilor vor aparea din nou petele rotunde si tremuratoare de soare. Dar numai ele. Pe ferestruica dinspre strada nu mai pandeste nimeni venirea nepotilor. Il tempo non torna più...

Nopti albastre / Blaue Nächte

Cercei si bratara din margele de acril de forma neregulata, margele de sticla si margele de nisip.
Pret / Preis: 7 Euro

Nopti de vara ale tineretilor noastre, in care nu puneam geana pe geana si in care ne stabileam intr-un colt si jucam pana in zori carti sau mima. Nopti in care ne bucuram de natura si ne puneam cate o dorinta pentru fiecare stea care cadea. Ma gandesc in special la o noapte iulie petrecuta in pustietatea Baraganului, undeva pe malul Ialomitei, mult mai sus de Slobozia. Eram cativa prieteni, instalasem patru-cinci corturi si stateam toti intinsi pe spate, in preajma focului aproape stins, privind cerul albastru spuzit de stele. Dintr-o masina urla AC/DC iar noi urlam si mai tare, incercand sa ne intelegem unii cu altii. Ne bucuram de cele cateva zile in pustiu, strigam unii la altii si eram constienti ca asa ceva n-am fi putut face in oras. Spre miezul noptii insa, parca din cer, a tunat o voce asa de puternica incat a reusit sa acopere si muzica, si galagia noastra si a facut blocurile de caldura sa se miste spre dealurile invecinate: "Ba, da' voi nu va mai culcati odata?!?". Am intepenit cu totii cateva clipe, pentru ca apoi sa izbucnim in ras, lucru care ne-a adus de pe celalalt mal al apei o serie de injuraturi pline de fantezie. Probabil ca era un paznic al campului, scos din sarite de galagia cu care tulburam natura. A tacut apoi. Si am tacut si noi. Fara muzica si fara vorbe, noaptea s-a albastrit deodata, batalioane de greieri au inceput sa taraie iar fumul focului nostru a inceput sa miroasa mai intepator. Iar astazi ma intreb unde o fi paznicul de pe celalalt mal si de ce nu striga la noi "Ba, da' voi nu va mai treziti odata?!?". Pentru ca uitam sa mai petrecem cate o noapte de vara punandu-ne cate o dorinta la fiecare stea care cade. Sau macar sa ne minunam de cat de albastra poate sa fie o clipa din viata noastra.

Liliac / Flieder

Cercei din margele de sticla si perle de sticla.
Pret/Preis: 5 Euro
Vanduti/Verkauft

Cineva m-a sunat astazi si m-a intrebat daca sunt bine. Isi facea griji pentru ca nu am mai postat nimic de cateva zile. Sunt bine, sunt foarte bine! Doar ca am fost asa de ocupata in ultimele zile incat ma simt ametita. Obisnuita sa am mult timp pe care sa-l impart asa cum imi place mie, acum m-am zapacit alergand de colo-colo dupa programul unei agende. Si dupa ce mi-am terminat treburile, am dorit sa stau afara, in aer, intr-o iarna de vis cum numai in Romania am mai vazut pana acum. De aceea ma simt ametita. Dar intr-un mod placut. Ca si cand am stat o ora cu fata scufundata intr-un buchet de liliac! Caci oricat de frumoasa ar fi iarna asta, stiu ca primavara va fi exceptionala si o astept cu sufletul la gura!

Drei Würfeln

Cercei si pandantiv cubice, din margele de sticla presata si sarma de modelaj argintata.
Pret: 8 Euro

Sarac si bogat / Reich und Arm

Cercei si bratara din margele negre din sticla presata si margele metalice cu filigran.

Pret/Preis: 10 Euro Numele e ciudat, nu? Ce poate fi sarac si bogat intr-o bratara? Nimic, e adevarat. Dar margelele astea m-au facut sa ma gandesc la argint si carbune, la cei care purtau argintul si la cei care scoteau carbunele. La saraci si la bogati. Am un prieten care a vizitat pentru prima oara Romania, la inceputul acestui an. S-a intors incantat de peisajele, cultura, traditiile si oamenii nostri dar socat de preturile fantastic de mari (in comparatie cu cele de aici), de lipsa de politete din traficul rutier si, mai ales, de diferenta uriasa dintre saraci si bogati. Zice ca sub nici o forma nu poate spune ca Romania e o tara saraca. Dar poate spune ca Romania are multi saraci: de fapt, ideea care s-a cuibarit in mintea lui este ca toti cei care traiesc la sate sunt mai nevoiasi decat isi poate inchipui un neamt ca mai exista in ziua de astazi, in Europa.

O floare la inceput de saptamana

Mi-a inflorit prima zambila a primaverii! Odata cu stirea ca sfarsitul iernii este oricum numai aproape nu! Aud la televizor, citesc pe net, scriu ziarele... La Hamburg a inghetat Alsterul, toti asteptam Alstervergnügen (Desfatarile Alsterului), cand pe gheata lacului sunt instalate casutele de lemn (de unde fiecare isi poate procura un vin fiert, un carnat fript si ceva dulce) si incepe o adevarata sarbatoare germana. Ultima oara s-a intamplat in 1997, cand gheata a avut 15 centimetri grosime, adica exact cat are si acum. A fost si este o iarna grea, cum rar vede nordul Germaniei. Nu am de gand sa ratez distractiile iernii, dar la mine in casa a venit primavara. Si miroase asa de fumos...

The green green grass of home

Cercei din margele de sticla de lampa, verde cu dungi negre, si cristale de sticla multifatetate.
Pret: 5 Euro

Stiu ca acasa nu e nici urma de iarba verde acum. E ger si zapada. Dar asta este micul meu avantaj: imi pot inchipui mereu tot ce mai bun si mai frumos pentru ai mei, pentru casa mea, pentur tara mea. Si daca inchipuirile mele nu au nici macar o mica legatura cu realitatea, la un moment dat vor deveni adevar. Zice un cantec italian care mie imi place tare - "(...) toccarsi il cuore con le dita / e non aver paura /di capire che domani e' un altro giorno (...)" = "sa-ti atingi inima cu degetele / si sa nu-ti fie teama / sa intelegi ca maine e o alta zi". Va fi o zi cu iarba verde!

Bun gasit!

De aproape o luna ma joc cu margelele. Culori, forme si lumini, combinatii, asorteuri... E fumos, daca s-ar putea as sta intreaga zi si as insira bilute, as infasura sarme si as incerca sa inventez ceva nou intr-un domeniu in care pare ca s-a inventat deja totul. Poate ca o sa reusesc si asta, candva, dupa ce scap de eticheta de incepator. De fapt, am deja idei. Multe. Par realizabile. Dar nu a venit momentul lor. Deocamdata o sa astept reactiile privitorilor. Apoi voi sti ce sa fac si sper sa mai am la fel de mult timp liber. Asa ca - la buna citire!